Cancerul de sân este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oncologice în rândul femeilor din România și din întreaga lume. Incidența sa este în creștere, nu doar din cauza stilului de viață modern, ci și datorită avansului metodelor de diagnostic, care permit identificarea unui număr tot mai mare de cazuri.
Cu toate acestea, șansele de supraviețuire și calitatea vieții pacientelor depind în mod esențial de momentul în care boala este depistată. Un cancer descoperit în stadii incipiente răspunde mult mai bine la tratament și implică intervenții mai puțin invazive decât unul detectat târziu, când opțiunile terapeutice sunt mai limitate și cu un prognostic mai rezervat.
Screeningul mamar înseamnă examinarea periodică a femeilor asimptomatice, cu scopul de a identifica eventuale leziuni suspecte din faze cât mai timpurii. Nu trebuie confundat cu investigațiile de diagnostic, care se fac doar atunci când există suspiciuni clinice.
Screeningul se adresează populației generale și are ca obiectiv principal reducerea mortalității prin cancer mamar. Metoda de bază este mamografia digitală, uneori completată de ecografie mamară și, dacă este necesar, de biopsie ghidată imagistic.
Modele de succes în Europa
În multe țări europene, screeningul mamar este deja integrat în sistemul public de sănătate. Suedia, Olanda, Franța sau Marea Britanie oferă gratuit mamografii femeilor din categoriile de vârstă cu risc mediu, de regulă între 50 și 69 de ani.
Aceste programe sunt susținute de stat, implementate prin rețele de centre medicale acreditate și însoțite de campanii ample de informare. Screeningul se efectuează, în general, o dată la doi ani, iar participarea este voluntară, dar puternic încurajată prin politici publice coerente.
Rezultatele sunt grăitoare: în țările unde aceste programe funcționează eficient, s-a constatat o scădere semnificativă a mortalității asociate cancerului de sân. Acest progres se datorează nu doar depistării precoce, ci și dezvoltării unei culturi a prevenției și accesului echitabil la servicii medicale moderne.
România: pași timizi spre un sistem funcțional
Pentru o lungă perioadă, România a rămas în urmă în ceea ce privește screeningul organizat pentru cancerul de sân. Deși existau inițiative locale sau proiecte derulate cu sprijinul unor ONG-uri ori din fonduri europene, acestea nu făceau parte dintr-un program național unitar și sustenabil.
Abia în ultimii ani, în urma recomandărilor Comisiei Europene și a presiunii crescânde din partea comunității medicale, autoritățile române au început să contureze un cadru oficial.
Un pas important în această direcție a fost lansarea proiectului „Fii responsabilă de sănătatea ta! – Screening pentru cancerul de sân”, coordonat de Institutul Oncologic din Cluj-Napoca.
Acest program pilot, inițiat în 2022, se adresează femeilor cu vârste între 50 și 69 de ani, oferindu-le acces gratuit la mamografie, consult senologic, consiliere psihologică și, la nevoie, investigații suplimentare.
Modelul este gândit pentru a fi extins treptat la nivel național, cu sprijin financiar din fonduri europene și cu obiectivul de a construi o rețea coerentă și funcțională de prevenție oncologică.
Provocările implementării pe scară largă
Deși inițiativa este promițătoare, există multiple obstacole care pot încetini sau chiar bloca dezvoltarea unui program de screening la nivel național. Una dintre principalele dificultăți o reprezintă infrastructura medicală inegal distribuită între mediul urban și cel rural.
Multe zone din țară nu dispun de echipamente moderne, personal specializat sau de o rețea eficientă de trimitere și monitorizare a pacientelor.
Un alt impediment este lipsa unei educații medicale solide în rândul populației.
Numeroase femei, în special din mediul rural, nu cunosc importanța screeningului sau evită să meargă la controale medicale din cauza temerilor, rușinii ori a convingerii că „dacă nu doare, nu e nimic grav”.
De asemenea, finanțarea programului nu este încă stabilă și predictibilă, ceea ce îngreunează planificarea și extinderea serviciilor.
În lipsa unei alternative publice viabile, multe paciente apelează la centre medicale private. Această soluție poate fi eficientă pentru unele persoane, dar exclude femeile din medii defavorizate, care nu își permit costurile investigațiilor.
Exemple locale care dau speranță
Chiar și în acest context complicat, există centre medicale care au reușit să creeze modele locale de bune practici în domeniul screeningului. Institutul Oncologic din Cluj-Napoca este unul dintre cele mai relevante exemple, dispunând de aparatură modernă, personal specializat și o echipă dedicată. Colaborarea cu autorități locale, cabinete de medicină de familie și ONG-uri facilitează identificarea femeilor eligibile, programarea și urmărirea lor în caz de diagnostic pozitiv.
O soluție eficientă și accesibilă pentru femeile din zonă este efectuarea unei mamografii in Cluj, beneficiind astfel de investigații de înaltă calitate, într-un mediu sigur și profesionist.
Și în alte județe au fost demarate proiecte similare, cu sprijinul fondurilor europene. Acestea vizează construirea unor rețele locale de screening, care să poată fi, în timp, integrate într-un program național coerent. Succesul lor depinde de capacitatea de a mobiliza comunitatea, de a implica medicii de familie și de a asigura continuitatea serviciilor oferite.
Ce ar trebui făcut mai departe?
Pentru ca România să ajungă la nivelul altor state europene în ceea ce privește prevenția cancerului de sân, este nevoie de o strategie clară, susținută atât logistic, cât și financiar.
Este esențială dezvoltarea infrastructurii, formarea continuă a personalului medical, digitalizarea proceselor de raportare și urmărire, dar și desfășurarea unor campanii de informare adaptate publicului larg.
Screeningul nu trebuie perceput ca un privilegiu sau o măsură rezervată doar celor cu antecedente familiale. Fiecare femeie trecută de 50 de ani ar trebui să aibă acces la evaluări periodice, într-un cadru sigur, empatic și profesionist. Medicii de familie pot juca un rol cheie în identificarea femeilor eligibile și în orientarea lor către centrele de screening.
Colaborarea între instituțiile publice și clinicile private poate accelera extinderea programelor existente.
Este nevoie de voință politică, de implicare civică și de perseverență administrativă pentru ca prevenția să devină un element central al politicilor de sănătate publică. Până atunci, fiecare inițiativă locală este un pas înainte, fiecare femeie informată înseamnă o șansă în plus la viață, iar fiecare control preventiv poate face diferența între suferință și speranță.
