Originea exacta a chitarei este inca un mister. Cuvantul „chitara” provine probabil din cuvantul grecesc antic κιθI¬ρα (kithara). Mitologia ii atribuie lui Hermes crearea primei kithara dintr-o carapace de broasca testoasa, dar multe reprezentari ale lui Apollo il arata cu acest instrument. Acceseaza chitara Muzicale.ro pentru a cumpara instrumentul potrivit pentru tine.
Acest instrument avea o placa de sunet din lemn si un corp in forma de cutie, sau rezonator. Doua brate goale, conectate printr-o bara transversala, erau extinse de la rezonator. Instrumentul avea initial trei corzi care mergeau de la bara transversala pana la capatul sau inferior, trecand peste un pod de pe placa de sunet; versiunile ulterioare aveau pana la 12 siruri.
Muzicianul antic canta de obicei la coarde cu un plectru, care este o versiune timpurie a pick-ului modern (pana). Player-ul isi folosea degetele de la mana stanga pentru a amortiza corzile nedorite si, uneori, pentru a opri corzile sau produce armonie cu mana stanga. Muzicienii solo ciupeau uneori corzile cu degetele ambelor maini. A tine o kithara este similar cu tinerea unei chitare normale, iar muzicienii antici foloseau adesea echivalentul timpuriu al unei curele de chitara, o banda peste umar.
Chitara acustica cu varf plat ramane cea mai populara forma de chitara acustica, la aproape doua secole de la inventarea sa. Producatorul american de chitare de origine germana, Christian Frederick Martin, a creat blatul plat. Martin a inlocuit suportul de moda veche al chitarelor clasice, cu „bracing X”, pentru a ajuta corpul chitarei sa faca fata stresului suplimentar al corzilor moderne de otel, care reprezentase o problema pentru vechile chitare in stil Torres.
Corzile stranse, de otel, ale varfului plat le-au cerut de asemenea chitaristilor sa-si schimbe stilul de cantat si sa foloseasca pick-uri(pene) mai des, ceea ce a schimbat fundamental tipul de muzica cantat pe aceste instrumente. Melodiile de la chitarele clasice sunt precise si delicate, de exemplu, in timp ce corzile de otel si folosirea pick-urilor au creat o muzica stralucitoare, bazata mai mult pe acorduri. Utilizarea obisnuita a pick-urilor a declansat si evolutia pickguard-ului, acum vazut sub orificiul de sunet la majoritatea chitarelor cu varf plat.
Multi il investesc pe Orville Gibson cu crearea chitarei archtop. Aceasta chitara are gauri in F, varf si spate arcuite si punte reglabila, care mareste tonul si volumul instrumentelor. Gibson a creat chitare care aveau corpuri asemanatoare violoncelului, ceea ce a ajutat instrumentele sa produca un sunet mai puternic. Muzicienii de jazz si country au imbratisat rapid aceste chitare; formatiile cunoscute au inceput sa le foloseasca. George Beauchamp si partenerul sau Adolph Rickenbacker au castigat primul brevet pentru chitara electrica in 1931.
Multi alti inventatori si producatori de chitare lucrau la versiuni electrice ale acestor instrumente vechi, cam in acelasi timp. Les Paul a fost pionier in chitara solid body produsa de Gibson Guitars, de exemplu, iar Leo Fender a inventat Fender Telecaster in 1951. Impreuna, Fender Telecaster, Gibson Les Paul si Gibson SG au ajutat chitarile de altadata sa evolueze in chitarele electrice cu corp solid care sunt folosite si astazi.
Ce sunt chitarele electrice?
Chitarele electrice sunt instrumente muzicale care au revolutionat lumea muzicii si au creat noi posibilitati pentru compozitori si interpreti. Ele au fost inventate la inceputul secolului al XX-lea, dar nu au devenit populare decat in anii ’50 si ’60, odata cu dezvoltarea muzicii rock.
Chitara electrica este un instrument care se bazeaza pe amplificarea sunetului generat de corzile vibrante. De obicei, chitara electrica este compusa dintr-un corp solid sau semi-solid, un gat (fingerboard) cu taste si sase corzi, care pot fi din sarma de otel sau de alta materie plastica. La fel ca la chitara acustica, cantaretii isi apasa degetele pe corzi pentru a crea sunete, dar in cazul chitarei electrice, aceste sunete sunt amplificate printr-un sistem electronic, care include un pick-up (microfon) care capteaza vibratiile corzilor si le transforma in semnale electrice.
Unul dintre cele mai importante avantaje ale chitarelor electrice este faptul ca ele pot fi personalizate in functie de preferintele si nevoile muzicienilor. Exista o varietate larga de modele si de forme, care pot fi adaptate in functie de stilul de muzica interpretat. De exemplu, chitarele cu o singura bobina (single-coil) sunt ideale pentru muzica rock clasic, in timp ce cele cu bobine duble (humbucker) sunt mai potrivite pentru heavy metal si alte stiluri de muzica cu un sunet mai puternic.
Chitarele electrice au avut un impact major asupra muzicii rock si au ajutat la dezvoltarea unor sub-genuri precum heavy metal, punk si grunge. Ele au permis muzicienilor sa creeze sunete noi si sa experimenteze cu diferite tehnici, cum ar fi distortionul si wah-wah-ul. Aceste tehnici sunt acum recunoscute si utilizate in toata lumea muzicala.
In plus, chitarele electrice au facut posibila si inovatia in ceea ce priveste sunetul si efectele sonore. Muzicienii pot folosi pedale si alte dispozitive electronice pentru a crea sunete noi si interesante. Astfel, chitara electrica a devenit un instrument esential in muzica moderna.
Chitarele electrice sunt instrumente muzicale importante care au revolutionat lumea muzicii si au deschis noi orizonturi pentru compozitori si interpreti. Ele permit muzicienilor sa creeze sunete noi si sa experimenteze cu diferite tehnici si efecte sonore. Cu siguranta, chitara electrica va continua sa aiba un impact major in muzica contemporana si sa inspire si sa incante publicul din intreaga lume.
