Una dintre cele mai interesante anchete OZN desfasurate pana in prezent a avut loc in nord-estul Braziliei. In luna noiembrie a anului 1977, o echipa militara, comandata de capitanul Uyrange Hollanda, a venit in sprijinul Insulei Colares si al locuitorilor unui mic sat in care pescuitul reprezenta principala industrie, aflat in delta Amazonului, din apropierea coastei Atlanticului.

Rapoarte privind un obiect zburator neidentificat , precum si dispozitive submersibile au atras atenția armatei, care a vrut sa cerceteze si sa afle daca povestile au avut, intr-adevar, o origine extraterestra.

Misiunea a fost intitulata “Operacao Prato” sau “Operation Plate”, iar primul sau obiectiv a fost acela de a studia bizarele aparitii luminoase, precum si acela de a ajuta satenii, care au declarat ca au fost atacati, in repetate randuri, de raze misterioase de lumina.

ozn-brazilia

Totul parea sa aiba o explicatie rationala, pana cand capitanul Hollanda si echipajul sau au intalnit un OZN care lumina chiar deasupra lor. Obiectul avea forma unui disc si scotea zgomote bizare, asemanatoare cu cele ale “unui aparat de aer conditionat sau cele ale unui pinion de bicicleta, atunci cand pedalam in sens invers.” In timp ce plutea, obiectul a emis o lumina galbena stralucitoare, care a semnalizat de 5 ori, dupa care a devenit albastra si s-a indreptat in graba spre mare.

Raportul a fost imediat inaintat catre comandantul bazei din Belem si, la scurt timp dupa, Hollanda a fost numit comandantul uneia dintre cele mai mari investigatii OZN din istoria scrisa. Acesta a revenit cu o echipa de specialisti si fotografi care au intervievat mai mult de 300 de persoane, inclusiv pescarii, care au declarat ca au vazut lumini albastre ciudate sub nivelul apei si OZN-uri care aveau capacitatea de a se scufunda, dar si de a zbura.

Locatia s-a dovedit a fi un focar de OZN-uri, intrucat au fost surprinse peste 100 de imagini cu diverse OZN-uri. Obiectele misterioase apareau in diferite forme si marimi: piramide, discuri, cilindri, ba chiar si “nava-mama”, care masura 100 de metri lungime (330 de picioare) si care se asemana puternic cu un baril (butoi) de petrol.

Intrucat majoritatea victimelor au paralizat dupa ce au vazut aceste dispozitive nelumesti, localnicii le-au numit “chupa-chupa”, deoarece aveau un efect devastator: absorbeau energia corpului in acelasi mod in care tantarii sug sangele victimelor lor. Cu toate acestea, aceste OZN-uri foloseau o raza de lumina verde pentru a-si paraliza victimele inainte de a le arde cu un flash de lumina rosie, care le lasa urme vizibile pe piele.

Hollanda a ajuns la concluzia ca OZN-urile au luat probe de sange, dar actiunea nu a fost daunatoare la modul in care probabil v-ati asteptat, intrucat doi oameni au fost gasiti morti dupa “intalnirea” cu obiectele, iar treizeci si cinci dintre ei au fost grav raniti. Din această cauza, sate intregi au fost evacuate de catre localnici, care se temeau pentru vietile lor.

Un raport complet al anchetei a ajuns la Brasilia, iar “Operation Plate” a fost clasificata. Persoanelor implicate li s-a ordonat sa-si tina gura si sa uite ceea ce au vazut in satul amazonian. In anul 1997, colonelul Hollanda a decis sa rupa tacerea intr-un interviu acordat unei reviste care trateaza subiecte OZN si care a aflat despre operatiune:

UFO Magazine – Daca s-a creat un dosar, inseamna ca s-au constatat deja unele progrese in desfasurarea anchetei?

Hollanda – Da! Cand am sosit din Brazilia, la fata locului erau deja agenti trimisi sa investigheze aparitiile OZN-urilor, pentru ca acest lucru se intampla deja destul de des in zona Colares, care apartine orasului Vigia, situat pe coasta Pará. Primarul orasului a trimis un ofiter la comandantul COMAR pentru a-l informa ca OZN-urile deranjau activitatile de pescuit. Unii oameni nu mai puteau exercita activitatile piscicole intr-un mod corespunzator, intrucat obiectele navigau sub barcile lor.

Uneori, unele obiecte plonjau chiar in apropierea lor, in rauri si in mare. Locuitorii au fost nevoiti sa petreaca noaptea afara. Acestia au declansat incendii si au folosit petarde, in incercarea de a alunga invadatorii. Panica l-a determinat pe primar sa contacteze comandamentul COMAR, pentru a cere instructiuni, iar generalul de brigada a ordonat ca eu sa preiau sarcina de a investiga aparitiile.

UFO Magazine – A existat, la un moment dat, o participare sau instructiuni din partea Brasiliei (capitala, adica guvernul)?

Hollanda – La momentul respectiv, eu nu am luat parte la discutii. Exista un singur capitan, care primea doar ordine. Nu am luat parte la aceasta procedura si nu stiu cu exactitate ce decizii au fost luate. Din putinul pe care il stiu, decizia era in mainile comandamentului COMAR. Daca s-a implicat Brasilia, asta nu stiu.

UFO Magazine – Cum ati organizat “Operatiunea Plate”? Cate sectiuni, cate persoane, cate misiuni, etc? Dumneavoastra ati organizat toate sarcinile?

Hollanda – Ei bine, formam o echipa. Eu eram liderul acelei echipe. Aveam cinci agenti, toti sergenti, care lucrau in a doua divizie COMAR. Mai mult, aveam informatori la fata locului, adica oameni din locurile unde au aparut luminile, care ii ajutau pe cei cinci agenti. La momentul respectiv, am impartit echipa in doua sau trei pozitii / locatii diferite din tara. Evident, eram in mod constant in contact unii cu ceilalti, prin radio.

UFO Magazine – Care a fost obiectivul imediat al operatiunii? Acela de a observa discurile zburatoare, de a le fotografia sau de a le contacta?

Hollanda – Voiam sa testez chestiunea OZN-urilor exact si complet. Voiam sa o explic si sa o clarific. Toata lumea vorbea despre acele lumini si despre acele obiecte si chiar le-au poreclit cu nume populare, precum “Chupa-Chupa” (“suge-suge” sau “absoarbe-absoarbe”). Si, in plus, Fortele Aeriene Braziliene trebuiau sa stie ce se intampla cu adevarat, din moment ce acest fenomen a avut loc in spatiul aerian brazilian. Noi aveam responsabilitatea de a cerceta. Dar, la inceputul operatiunii, ceea ce doream cu exactitate era o confirmare a evenimentelelor care se intamplau.

UFO Magazine – Ce i-a determinat pe localnici sa denumeasca luminile “Chupa-Chupa”?

Hollanda – Au existat o serie de povesti despre oameni care au fost atinsi de o raza de lumina. Toti au considerat ca efectul razei era acela de a le suge sangele. Am verificat unele cazuri si am descoperit ca multe dintre aceste persoane, in principal femei, aveau urme mai ciudate pe sanul stang; se puteau observa doua intepaturi de ac in jurul unui loc maro. Era ca o arsura cu iod. Iar acei oameni aveau sangele supt, in cantitate mica, de aceste lumini.

Prin urmare, oamenii au inceput sa le porecleasca “chupa-chupa”. Intotdeauna se intampla acealsi lucru: o lumina iesea din neant si urmarea o persoana, in general o femeie, care era lovita la sanul stang. Uneori, barbatii erau cei loviti; acestia prezentau urme pe brate si pe picioare. Sincer vorbind, din 10 cazuri, aproximativ 8 erau femei, iar 2 erau barbati.

Colares ozn atac

UFO Magazine – Ati inregistrat si verificat urmele de pe victime?

Hollanda – Da, totul a fost verificat si analizat de catre medici, care au mers cu noi la fata locului la momentul respectiv. Sincer, eu am intrat in toata treaba asta ca avocat al diavolului. Ceea ce voiam, mai exact, era demistificarea acestei povesti; imi doream sa-i spun comandantului meu ca nimic din toate acestea nu a existat, ca totul era o halucinatie colectiva. Am constatat ca unele lucruri au fost, intr-adevar, vazute, dar ca nimic nu era de natura extraterestra.

UFO Magazine – Atunci ce credeti ca vedeau oamenii? Ce credeti ca ii ataca?

Hollanda – Nu stiu. Poate ca era penajul unei bufnite, care reflecta lumina lunii, sau un alt lucru de acest fel. S-a crezut ca fenomenul era de natura extraterestra, insa eu nu credeam acelasi lucru. M-am dus acolo pentru a verifica daca acest lucru se intampla cu adevarat. A durat doua luni sa obtin un raspuns pentru comandantul meu, cand m-am intors din misiune, dar nu am descoperit nimic.

In primele doua luni ale operatiunii Plate, nu am observat nimic care mi-ar fi putut schimba parerea. La un moment dat, am petrecut o saptamana in buruieni si reveneam doar duminica. Traiam oarecum ca o familie. La fiecare raport, comandantul meu intreba: “Ai văzut ceva?” Iar răspunsul meu era intotdeauna acelasi: “Am vazut niste lumini cel putin ciudate, dar nimic de natura extraterestra.” De fapt, am vazut lumini care nu clipeau, care treceau la o altitudine joasa, dar nimic iesit din comun.

UFO Magazine – Asta se intampla in timpul noptii. Insa ce se intampla in timpul zilei? Au existat alte activitati pe toata durata operatiunii?

Hollanda – Da, aveam si alte lucruri de facut, lucruri care faceau parte din obiectivele operatiunii. Am intervievat persoanele care au trecut prin experientele mentionate ceva mai devreme in acest interviu, pregateam locurile unde ne petreceam noaptea si cautam locuri prielnice pentru paza pe timp de noapte. Cand descopeream ca ceva a aparut intr-un asemenea loc, faceam imediat o trecere in revista a situatiei si inregistram intotdeauna numele persoanelor implicate intr-un formular.

UFO Magazine – Ce procedura sau metodologie era utilizata pentru culegerea informatiilor?

Hollanda – Inregistram intotdeauna numele persoanei care a trecut prin experienta respectiva, locul in care s-a petrecut, data si ora, etc. Am facut o descriere a fiecarui fapt petrecut in aceeasi localitate. Astfel, daca intr-o noapte se intamplau trei cazuri, existau trei martori. Unele descrieri erau obisnuite, cealalta era mai ciudata. Din cand in cand, primeam povesti despre lucruri carora nu le puteam dovedi autenticitatea, ca de exemplu dematerializarea unor pereti sau acoperisuri intregi.

UFO Magazine – Ce vreti sa spuneti? Aveti vreun exemplu pentru a ilustra acest tip de evenimente?

Hollanda – Da. Prima doamna pe care am intervievat-o in Colares, de exemplu, mi-a spus lucruri absurde. Am venit cu elicopterul de la Belém doar pentru a auzi o femeie care a fost atacata de catre Chupa-Chupa. Chiar am vazut ca avea un semn pe sanul stang. Era maro, asemenea unei arsuri, si prezenta o serie de gauri, dispuse liniar. Cand am vorbit, mi-a spus ca statea intinsa intr-un fel de hamac si voia sa adoarma copilul cand, dintr-o data, atmosfera mediului s-a schimbat. Femeii i s-a parut placuta aceasta schimbare, dar nu si-a imaginat ce avea sa urmeze. Apoi, intinsa fiind in hamac, a vazut cum tiglele au inceput sa se coloreze, in culori vii ca de carbune. Dupa aceea, au devenit transparente, iar femeia putea vedea cerul prin acoperis. Era ca si cum tiglele acoperisului se transformasera in sticla. Femeia putea vedea cerul si chiar si stelele.

UFO Magazine – Povestile ciudate, precum aceasta, au fost frecvente pe durata operatiunii?

Hollanda – Foarte frecvente, iar acest lucru m-a speriat foarte mult, pentru ca nu mai auzisem pe nimeni vorbind despre astfel de lucruri. Cand mi s-au adus la cunostinta astfel de cazuri, eram, deopotriva, ingrijorat si chiar mai curios. Acesti oameni pareau sa fie sinceri. De exemplu, prin gaura pe care a descris-o femeia, a vazut o lumina verde stralucind pe cer. Doamna era pe jumatate adormita, pana cand, dupa aceea, o raza rosie care a parasit OZN-ul i-a atins sanul stang. Era ciudat faptul ca, in majoritatea cazurilor, oamenii erau loviti pe partea stanga. Mai mult: exact in momentul in care vorbeam despre acest lucru, o fata a venit la noi si a spus: “Uitati-va la obiectul care trece deasupra noastra!” Cand am iesit din casa, am vazut lumina spre care arata fata, zburand la o viteza rezonabila, cu toate ca cerul era acoperit suficient.

Nu a fost foarte rapida si sclipea pe masura ce se indrepta spre nord. Arata ca un satelit, cu exceptia faptului ca aceasta lumina se intorcea pe traseul ei – iar satelitii nu fac acest lucru! La scurt timp dupa aceea, am observat ceva si mai ciudat. Dar nu am putut preciza cu exactitate daca era o nava extraterestra. Apropo, nu eram acolo pentru a acoperi ceva care semana cu un disc zburator.

UFO Magazine – Ati folosit un anumit tip de echipamente radar care ar putea confirma aceste fenomene?

Hollanda – Nu! Toate aeroporturile au instalat radare. Noi nu transportam nimic de genul acesta.

UFO Magazine – Atacurile care se petreceau cu o anumita regularitate au fost communicate Guvernului, autoritatilor de stat sau autoritatilor municipale?

Hollanda – Da, evident. Unii doctori ai Ministerului Sanatatii Publice din Pará au fost trimisi de catre guvern pentru a examina oamenii. Au examinat arsurile de pe piele si le-au luat declaratii pacientilor, insa niciodata nu au facut mai mult decat atat. Unele victime s-au recuperat cu usurinta. Altele erau extrem de ingrozite.

Unele victime erau dezgustate sau au adormit pentru cateva zile. Odata m-a cautat un cetatean si mi-a spus ca in apropierea casei sale a aparut o lumina care focusa spre el o raza stralucitoare. Mi-a povestit era atat de ingrozit, incat a fugit in casa, a luat o arma si a indreptat-o spre lumina. Dar au aparut apoi niste raze mai puternice, iar omul s-a dezechilibrat si a cazut. Bietul om a suferit doua saptamani probleme locomotorii (pentru ca a cazut), dar nu a avut nimic mai grav.

El nu a fost lovit de ceva solid, ca un foc de arma, spre exemplu. Se pare ca natura acestei lumini era aceea a unei energii foarte puternice, care avea efectul de a paraliza oamenii. Cred ca autoritatile federale au fost informate cu privire la acest tip de atac asupra fiintelor umane, care era tot mai frecvent in regiune, insa nu am cunostinta de efectuarea vreunui test. Eu doar primeam ordine de la comandantul meu, nimic mai mult.

UFO Magazine – Daca aceste depozitii au fost colectate inca de la inceputul operatiunii, cand au inceput primele “ciocniri” apropiate cu OZN-urile in acea regiune?

Hollanda – Intr-o noapte, echipa noastra cauta insula Mosqueiro, intr-un loc numit Bahia do Sol (o cunoscuta statiune balneara din Belém, langa Colares); prin urmare, aveam informatii ca aceste lucruri se intamplau acolo. Si, pe masura ce investigam fiecare indiciu al aparitiei OZN-urilor, ne-am stabilit in locul respectiv.

In tot acest timp, agentii, care au dedicat mai mult timp acestei operatiuni decat am dedicat eu – din moment ce “am prins trenul cand operatiunea era deja in curs de desfasurare” – m-au tot interogat, dupa ce au vazut niste lumini, ca si cum as fi fost deja convins de existenta fenomenului. Avand in vedere faptul ca inca eram indecis, mi-au spus: “Dar, capitane, tot nu credeti?”. Le-am raspuns ca nu, tot nu cred, ca era nevoie sa efectuam mai multe teste pentru a crede ca acele obiecte erau discuri zburatoare. Nu am vazut nici o nava la acel moment. Numai lumina, multa si variata. Inca nu eram multumit.

La mai putin de doua luni de la acest interviu, Hollanda a fost gasit spanzurat in incinta casei sale. Desi ancheta oficiala vorbeste despre o sinucidere, unii suspecteaza ca incidentul ar fi fost mult mai mult decat atat.

Documente din infama “Operacao Prato” au fost scoase la lumina de catre armata braziliana, la sfarsitul anului 2009, iar patru ani mai tarziu, oficiali din cadrul Fortelor Aeriene, Marinei si Armatei Braziliene si-au unit fortele cu ufologi civili pentru a investiga in continuare fenomenul OZN.

citgrup.ro

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.