Populația nativă berberă din Algeria a trăit sub ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani.Berberii sunt un popor indigen al Africii de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen.
Etimologie
Cuvântul Berber apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul Barbarus care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au lasat regiunii sudice numele de Andaluzia), au preluat acest termen de la Romanii din Africa de Nord, apoi l-au transmis arabilor .
Cuvântul Imazighen este pluralul cuvântului Amaziğ, care după învățații medievali Ibn Hazm și Ibn Haldun ar însemna «părinte», «conducător», «om liber».
Istorie, limbi, religie
Pe lângă limba arabă pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară hamitică. În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă[21]. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze.
Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al XIII-lea. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de Cristos, ei fiind menționați în documente din Egipt, Grecia și Roma antică.Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice și are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puține dintre aceste dialecte dispunând și de o scriere proprie.
Geografie
Berberii sau, în varianta locală a numelui, Imazighen, sunt locuitorii originari ai nordului Africii. Astăzi ei sunt distribuiți incontinuu pe un larg teritoriu care începe de la oaza Siwa în Egipt și se extinde până pe coasta Atlantic-ului, de la Marea Mediterană pînă la fluviul Niger, cuprinzând și partea sahariană a continetului african. Mult reduse, în ziua de azi, zonele în care se mai vorbesc limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt.
Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit Tifinağ.
Mod de viață , locuinte
Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz.
În interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiționale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate în direcția intrării principale, pentru ca, în caz de inundație în anotimpul ploios, apa să curgă în afara locuinței.
Pentru a câștiga ceva bani, berberii permit turiștilor să viziteze spațiul în care locuiesc. Autobuzele pline cu vizitatori opresc în apropierea locuințelor berbere, turiștii le vizitează și la întoarcere oferă proprietarilor câteva monede.
