In Romania, in mod special in marile orase ale tarii, incinerarea cadavrelor a inceput sa reprezinte o necesitate dat fiind faptul ca se gasesc din ce in ce mai putine locuri de veci de cumparat.
Mai mult decat atat, exista persoane care au ca ultima dorinta sa fie incinerate si nu inmormantate crestineste, asa ca familiile indoliate le respecta ultima dorinta.
Exista de exemplu crematoriu Transilvania, dar se pot gasi si in alte regiuni ale tarii crematorii, asa ca familiile greu incercate au la dispozitie mai multe variante pentru a-si incinera decedatii.
De precizat insa este faptul ca desi pentru noi pare o noutae, incinerarea cadavrelor se practica inca din cele mai vechi timpuri, asa ca vom discuta in cele ce urmeaza in acest articol despre istoria incinerarii cadavrelor.
Arderea unui cadavru folosita ca un ritual final de trecere a fost in practica inca din perioada preistorica. Exista dovezi ca oamenii au incinerat corpurile din China inca din anul 8000 i.Hr.
Incinerarea a fost adoptata de obicei in unele parti ale Greciei, dar nu a devenit niciodata raspandita, disparand in 480 i.Hr. In Suedia, majoritatea funeraliilor erau incinerari in intreaga epoca a fierului si pana in momentul in care populatia vikinga a oprit odata cu introducerea crestinismului aceasta procedura.
In Imperiul Roman de Vest, incinerarea a fost folosita pana in primul secol d.Hr., si a fost adesea asociata cu onoruri militare. Odata cu raspandirea crestinismului, incinerarea a fost incruntata si disparuta in cea mai mare parte a Europei pana in secolul al V-lea, cu exceptia unor cazuri neobisnuite, cum ar fi epidemiile sau razboaiele, pentru ca cei decedati din aceste motive au fost incinerati.
Epidemii sau razboaie.
In timpul Revolutiei Franceze , grupuri precum francmasonii, revolutionarii si anarhistii au promovat cremarea ca modalitate de reducere a rolului bisericii in procesul funerar. In parte din cauza acestei asociatii, Biserica Romano-Catolica se opunea utilizarii incinerarii pana in secolul al XX-lea.
In Asia, incinerarea a devenit populara in zonele de influenta budista in anumite dinastii din China si Coreea pana in jurul anului 1300. Aparitia neo-confucianismului in secolul al XIV-lea a adus inmormantarea in prim plan in unele parti ale Asiei.
Modernizarea incinerarii a inceput la sfarsitul anilor 1800, odata cu inventarea unei camere practice de incinerare de catre profesorul Brunetti, care si-a prezentat crematoriul la Expozitia din Viena din 1873. Primul crematoriu modern din America in schimb a fost infiintat in Pennsylvania in 1876.
Astazi, incinerarea se practica in cel putin 31 de tari din intreaga lume, cu rate de la mai putin de 2% in Ghana la mai mult de trei sferturi din decesele din Elvetia.
Cremarea este forma dominanta a eliminarii finale in Elvetia (75%), Hong Kong (83%), Cehia (77%), Singapore (77%) si Regatul Unit (72%). China si Tarile de Jos incinereaza aproximativ jumatate din morti.
Argentina (14%), Irlanda (6%), Italia (7%) si Africa de Sud (6%) sau Ghana (2%) au rate foarte scazute de incinerare.
Asadar, dupa cum se poate observa, inca din cele mai vechi timpuri se practica incinerarea cadavrelor in toate colturile lumii.
